joi, 5 noiembrie 2009

In umbra marelui Urss

Asta e titlul unei melodii de la Phoenix. Si e scris intentionat gresit titlu, pentru ca "urss" ala e , de fapt, vecina noastra, atotputernica Rusie. Si am stat in umbra lor, si stam in umbra lor. Si cred ca cel mai bine se simte lucrul asta in educatie. Si nu ma refer la "cei 7 ani de acasa'', ci la sistemul educational romanesc. Dintre toate lucrurile care merg prost in tara asta, asta merge cel mai prost. Si asta din simplul motiv ca inca se resimte mirosul ala de fier ruginit al secerei si ciocanului care, odata nu demult, reprezentau sigiliul aurit de pe coperta invatamantului romanesc. Si zic ruginit , pentru ca acum nimeni nu mai recunoaste vreo apropiere de sistemul rusesc , dar el se simte, exista. De ce zic eu asta? Pai sa vedem . In primul rand, profesorii(si acum vorbesc strict de facultate). Nu zic ca nu sunt niste cadre didactice apte sau bine pregatite sau care nu isi merita laudele ce li se atribuie. Doar ca perceptia lor despre invatamant este perimata. Si vreau sa fac aici o distinctie intre profesorii tineri si cei trecuti de 50 de ani. Diferenta e mare. Tot respectul pentru cei tineri. Au mai fost pe la masterate, doctorate pe afara , au inteles cum merge treaba, incearca sa schimbe cate ceva. Cei in varsta, insa, tot pe sistemul comunist. "Eu vorbesc, voi scrieti, la examen reproduceti ce am vorbit eu la curs". Si te miri dupa aia de ce educatia pe care o ai e doar o simpla rubrica in CV , inca o liniuta trecuta acolo, ca am facut-o si pe asta, si pe care nimeni , niciun angajator nu o ia in seama serios. Eu unu stiu ca in afara, ai facut o facultate, pai aia e temelia carierei tale. Dupa aia, daca in timpul studentiei ai miscat asa cat de cat, imposibil sa nu iti gasesti un job. Si asta fara sa fie necesare "n" alte specializari, cursuri, atestate si alte acareturi de genul, dupa. E si normal frate. Astia in afara lucreaza pe chestii concrete, pe studii de caz, pe cursuri interactive, pe practica intr-un cuvant. Profesorii aia ii stimuleaza sa-si foloseasca tartacutele alea intr-un mod creativ, ii invata sa reactioneze pe situatii concrete. Nu tata...pe mine ma invata astia in facultate "istoria marketingului" sau "management organizational - teorie". Pai normal ca atunci cand ma duc la un interviu si spun ca am facut marketing in facultate ala nici nu ma baga in seama. Ca stiu ce se intampla. Uite caz concret, un fel de test asa. Am facut contabilitate in anul 2. Si dupa ce am absolvit cu brio aceasta materie, intr-un weekend, acasa, am luat un registru contabil si m-am uitat in el. Habar nu aveam de unde incepe si unde se termina si ce trebuie sa fac cu el. De unde cacat sa stiu daca ala ma invata pe mine teorie, si nici macar o data nu a venit si el cu ceva practic legat de contabilitate.
Astia din afara ( am citit de curand despre biblioteca virtuala a celor de MIT ) au biblioteci virtuale, asista la prelegeri a , sa zicem unui om de afaceri, prin sisteme de videoconferinta. La noi...sufletul. Alta chestie care ma enerveaza maxim e ca nici pana in momentul de fata astia nu au inteles ca nu se mai merge pe principiul "nu conteaza ca e prost , mult sa fie". Si ce vreau sa spun e ca, de ce nu mai bine sa se canalizeze energia elevului/studentului pe o sfera mult mai redusa de materii , ca la sfarsitul pregatirii educationale respectivul sa fie foarte bine pregatit pe un anumit domeniu? Nu nene. La noi trebuie sa se faca in liceu si chimie si biologie si matematica si fizica si etica si logica si psihologie si altele si altele. Si in facultate la fel. Delimiteaza frate, inca din timpul liceului niste specializari bazate concret pe cerintele economiei de piata ( si crede-ti-ma ca aceste cerinte se studiaza de vreo 20 de ani si se stiu ca in palma), pe care mai tarziu sa ti le aprofundezi in facultate, master, doctorat .
Dar schimbarea nu are cum sa vina, atata timp cat inca li se permite profesorilor de tip "dinozaur" sa predea in facultati( am unu la curs are 83 de ani si nu se mai satura ) si atata timp cat aceeasi dinozauri ne conduc educatia la nivel ministerial. As vrea sa vad ca zidul asta, care e ceva mai rezistent decat cel al Berlinului da semne ca se crapa. Insa, din pacate, nu vad. Profesorii aia tineri, cu viziune, cu metode profesioniste, cu alt gen de mentalitate sunt cei care se catara pe acest zid, nicidecum cei care il doboara. Ce sper din tot sufletul e ca noi, generatia asta de sacrificiu care suntem, pentru toate cacaturile pe care le-am trait pana in acest moment, si pe care le vom trai cu siguranta si de acum incolo, noi sa fim cei care punem mana pe ciocanul ala ruginit de care vorbeam si sa incepem sa batem in zid. Si o sa-l crapam pana la urma. Si dupa aia sa punem mana pe secera aia la fel de ruginita , ca poate in felul asta , "urss"-ii astia se sperie si ei dracu odata si ne lasa in pace.
Truly yours,
................................................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu